Loading...

Tuesday, June 28, 2011

Secrete despre ADN si evolutie

Mergând în timp până la vremurile în care se menţionează prezenţa omului pe Pământ, apare o altă întrebare: “Ce anume ar fi putut să-l facă pe om să devină om începând să folosească uneltele? De unde ideea asta? Ştiinţa vorbeşte despre “necesitate”, dar aceeaşi necesitate există şi în cazul maimuţelor... chiar şi acum”. Apare astfel ideea unei intervenţii extra-umane care a făcut posibilă trecerea de la homo erectus la homo sapiens.
O descoperire importantă a fost realizată de curând de către un grup de cercetători care au participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project). Ei au observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră. Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic. Studii recente au arătat faptul că acest „ADN tăcut” este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni. Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.
Profesorul Chang a înaintat ipoteza că „o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete”. Profesorul Chang indică faptul că „ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc”. Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că ...”evoluţia nu este ceea ce credem că este”.

Contacte cu extraterestri ascunse de guvern

Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a recunoscut existenţa proiectului “Vărsătorul” – lansat la începutul anilor ‘60, cu scopul de a colecta toate datele ştiinţifice, tehnologice, medicale şi informaţiile de la navele extraterestre identificate. Nu există însă declaraţii oficiale ale guvernelor ţărilor în care au avut loc aterizări de OZN-uri, sau contacte clare cu extratereştrii, care să certifice aceste aspecte. Există încă publicaţii care pun la îndoială prezenţa acestor evidenţe. Să fie oare anumite ameninţări care fac  să fie păstrată tăcerea asupra acestor contacte?
Există multe relatări ale celor care s-au ocupat de fenomenul OZN şi ale celor care au fost martori oculari ai aterizărilor de nave spaţiale, confirmând apariţia, după evenimentele respective, a unor persoane, de obicei îmbrăcate în negru, care îi ameninţau şi îi terorizau dacă relatau cuiva ceea ce se petrecuse. Se poate pune întrebarea dacă există vreun grup de “reducere la tăcere” care încearcă să transforme cercetarea OZN într-un câmp de luptă? Dacă da, atunci de ce şi din partea cui?  
Nu suntem singuri în univers, aşa cum am fost lăsaţi să credem o lungă perioadă de timp. Nu Soarele este cel care se roteşte în jurul Pământului. Astfel, în mod logic, apare întrebarea: extratereştrii au aflat de existenţa Pământului abia în ultimele decenii, de când se semnalează apariţia OZN-urilor? Multe din legendele diferitelor popoare  menţionează fiinţe care vin din cer sau care dispar în cer, cu sau fără diferite aparate sofisticate, explicate alegoric.
Alfred Bielek, într-unul din interviuri, afirma: “ştiu cu certitudine că reptilienii s-au amestecat de multă vreme în modelul de evoluţie natural al acestei planete”. De asemenea el consideră că este o posibilitate foarte mare ca societăţi secrete, precum Illuminati, să fi stabilit legături cu grupul de extratereştrii de pe Orion.

Bloody Mary

Este vorba despre o poveste a unei femei numite Mary Worth. Se spune că avea un băiat și că era o femeie împlinită. Într-o zi a avut un accident grav cu mașina, în care fiul i-a murit, iar ea a rămas cu cicatrice grave pe față și cu arsuri. Ca să fie siguri că nu o să se uite în oglindă și o să sufere și mai tare, părinții ei au luat-o la ei acasă și au ascuns toate oglinzile. Într-o seară însă, Mary s-a ridicat din pat pe ascuns și a găsit o oglindă ascunsă în dulap. După ce și-a dat jos pansamentele și s-a privit a avut un șoc atât de puternic + suferința de la pierderea băiatului ei, încât a hotărât să se sinucidă și să bântuie persoanele în viață, în speranța că își va răzbuna fiul. De atunci i se spune Bloody Mary (Mary cea sângeroasă). Desigur, există mai multe speculații, cum că ea ar fi Fecioara Cea Sângeroasă, mama lui Iisus, care vrea să-și răzbune fiul, sau că ea era vrăjitoare într-un orășel mic, și odată a făcut o vrajă fără să vrea care i-a omorât fiul, iar apoi orășenii au ștrangulat-o pe un copac, după ce i-au tăiat chipul și au pus-o să se uite în oglindă etc. Tot felul de speculații.

Există un ritual de chemare al lui Bloody Mary, care începe așa: Trebuie să intri în baie, să stingi lumina și să închizi ușa. Apoi aprinzi niște lumânări și privind hotărât în oglindă să o strigi cam de 13 ori. Se spune că dacă folosești amenințări, precum "Bloody Mary, te urăsc!", "Eu ți-am omorât fiul, Bloody Mary", aceasta o să apară și e posibil să te rănească. Am mai citit pe internet că dacă faci asta singur în seara de Haloween, aceasta o să apară și o să te omoare.

Asta e doar o legenda ! 
o alta legenda spune ca  tatal ei a ingropato si ia legat un clopotel de mana , clclopotelul l la atarnat deasupra mormantului ei astfel incat daca e vie  sa o dezgroape! a 2-a zi clopotul era daramat si Mary era plina de sange si nu avea unghii deoarece a incercat sa scape din sicriu
Comentati va rog
In 1944 in statul Pennsylvania sa nascut o legenda care consta in o nava care a disparut din portul Norfolk  si a aparut in Philadelphia , statul Virginia. In 1950 povestea devine si mai palpitanta cand Carl Allen , fost capitan de nave de razboi  a dat un lux de amanunte despre “Experimentul Philadelphia”


K. Jessup, un inversunat cercetator al fenome­nelor paranormale, a intreprins o ampla investigatie, adunand martori si dovezi, pentru a demonstra ca, pe 28 octombrie 1943, crucisatorul USS Eldridge a fost teleportat din Norfolk in Philadelphia. Jessup a publicat mai multe carti si a realizat cateva documentare de televiziune despre Experiment, dar a fost ironizat si contrazis de US Navy. 

Vom incerca acum, la 60 de ani de la producerea presupusului Experiment, sa discernem intre entuziasmul unora si scepticismul altora fata de subiect si sa repovestim istoria luand in calcul toate variabilele care au stat la temeiul ei. 

28 octombrie 1943 
In octombrie 1943, Carl Allen era secund pe crucisatorul SS Andrew Furuseth, care, alaturi de USS Eldridge, facea parte din convoiul de nave de razboi USG-23. Conform spuselor lui Allen si ale altor marinari chestionati ulterior de catre Jessup, in iunie 1943, armata americana instalase pe USS Eldridge mai multe utilaje si tehnologii militare experimentale, majoritatea – echipamente electronice.

Printre acestea, doua generatoare ce distribuiau energia prin intermediul a patru puternici magneti montati pe punte, tuburi de amplificare a puterii si circuite modulatorii. Potrivit martorilor, tot acest arsenal ar fi avut menirea de a genera campuri electromagnetice masive, capabile sa oculteze intregul crucisator in fata undelor radio si luminoase, facandu-l astfel invizibil pentru navele inamice. O parte dintre marinarii prezenti pe diverse nave din convoiul USG-23 i-au marturisit lui Jessup ca, la 28 octombrie 1943, pe USS Eldridge s-au efectuat teste ale echipamentelor dedicate Experimentului si ca in aceeasi zi, in jurul orei 17.00, crucisatorul a pornit generatoarele de campuri electromagnetice. 

Se pare ca tehnologia de invizibilitate a functionat, deoarece, conform declaratiilor, nava a fost invaluita intr-o ceata verzuie si apoi s-a facut nevazuta. Dupa 10 minute, celelalte crucisatoare din convoi au observat ca USS Eldridge nu disparuse numai de pe radare si din campul vizual, ci disparuse fizic, cu totul, din locul in care stationase. Carl Allen, care fusese detasat din convoiul USG-23 cu SS Andrew Furuseth in portul Philadelphia, afirma ca, pe 28 octombrie la ora 17.15, peste port s-a lasat subit o ceata verzuie si, ca din neant, a aparut USS Eldridge. 

Crucisatorul ar fi stationat in Philadelphia pana a doua zi dimineata, cand ar fi pornit in directia Norfolk. Pe parcursul noptii, mai multi militari si echipe medicale ar fi urcat la bordul navei. Allen crede ca, in acea noapte, o mare parte a echipajului USS Eldridge a fost inlocuita. Jessup vs. Marines Cercetarile lui Jessup conduc la concluzia ca, pe parcursul Experimentului, o parte dintre marinarii din echipajul initial ar fi sfarsit in ospicii, in timp ce altii pur si simplu ar fi disparut. Cei care au putut fi chestionati au marturisit ca sufera de amnezie si ca nu-si aduc aminte sa fi fost vreodata cu USS Eldridge in Philadelphia, acesta fiind si punctul de vedere al US Navy. 

Marina americana a adus martori de pe SS Andrew Furuseth, care au afirmat ca noaptea de 28 octombrie 1943 a fost una cat se poate de obisnuita. Mai mult, cinci veterani de pe Eldridge, care traiesc si astazi, declara ca habar nu au cum a inceput legenda despre Experimentul Philadelphia, dar ca s-au distrat copios pe seama ei. Un argument in plus pentru sceptici il reprezinta faptul ca in nici o arhiva (a armatei, a guvernului sau a serviciilor secrete americane) nu exista macar cea mai mica mentiune despre Experiment sau despre vreun incident deosebit in care sa fi fost implicat USS Eldridge (in timp ce alte incidente, Roswell de exemplu, sunt consemnate in dosarele US Army sau CIA).